Sunt încă viu, iubito, deşi abia respir
Deşi pe buza albă mi s-a coclit obolul
Deşi sub braţ lăptuca miroase-a cimitir
Şi ciorile prin mine îşi plimbă seara stolul.

Sunt încă viu, din tine aş vrea să-mi faci coşciug
Stropit cu adălmaşuri, cadavru beat cu clape
Măcar postum din tine să nu fug
Până când cioclii-n mirişti vor vrea să mă îngroape.

Sunt încă viu? răspunde! ce spui? de ce-ţi închizi
Pleoapele mâloase pe rana de sub frunte?
Ce simţi când trec prin tine şi-ţi las din nou gravizi
Cerceii verzi (şi tandri) prin algele mărunte?

Sunt încă viu cât încă moarte-mi eşti
Şi binecuvântare şi silă şi dezastru
Iar de nu-s viu, iubito, să nu te amăgeşti:
De sub pamânt voi înfrunzi albastru.